Șerban CHELARIU, Zaruri și Clepsidre
cuvinte
cuvinte
petrec prin limbă
precum limba
prin mâncare
să le-amestece
nu-n pripă
în cete
sau fiecare
până izul și-l preschimbă
și apare-n vers
o alta
mult mai dulce
decât fost-am
până-acuma eu
în stare
numai dânsa
își permite
gustă
mestecă
înghite
versul
cuvântul când linge
morfolindu-l chiar
de-i place
să-l prefacă legătură
de buloane
cu sudură
guseu gros
întăritură
să salte-n el
poezia
ritm
esențe
sloi
căldură
lamă
brici
şuriu
custură
necesară
și obscură
cutremur
scuturătură
trăgând chiar
și-o strigătură
nu sfios
în gura mare
galaxie
galaxie
dumneavoastră
de sub balta-n cer
albastră
coboară-mi
spre cristaline
universul
prin fereastră
nu tot
pasăre sihastră
doar ne-atinsa
încă
parte
de puterea noastră
clară
de-a da
peste tot năvală
doar curata-n
arhipline
balcoane
și strapontine
forfotind dorul de dragul
întrupărilor steline
pătimașe în reacții
de-ntregire
cu atracții
necuantificabile
înecat în el
m-aș vrea
toată viața
de-aș putea
sau măcar
de-acum în colo
departe de-această lume
slabă-n tâmple
lapte-n gură
dorind numai prăjitură
vreau tăcut
să-mi trăiesc anii
n-am
să-mi număr
gologanii
doar mai scriu o poezie
pictez luna
argintie
treaz
visez filozofie
îmi cuprind
nepoții-n brațe
sau draga
la garagațe
până brazda
plugul vieții
peste mine-o să răstoarne
destrămându-mi componenţii
ţoalei
alterabile
pământ
semănându-mi trupul
dându-și pentru viață
duhul
în brațe să-l strângă
iară
dragostea primordială
cu neantul
și văzduhul
cu pământu-n laț
cu pământu-n laț
balanță
cratere
soarele-nalță
prin desimea nopților
peste nori
călcând pe mare
sferică
și-n depărtare
dintre ape
peste ape
pas cu pas
tot mai aproape
tăcere
stinsă lucire
cerul zvelt
fermecătorul
îl învăluie tristeţii
tihna curând
să-i destrame
încurcând prin gânduri
dorul
inimii
să-i adumbrească
plin iar de lumini
pridvorul
pritocind
cum să împartă
nemișcarea
zbatere
firea iar
să ne privească
existența cratere
•••
domnișoara mea
bătrână
dragostea
ne ia de mână
de la firul verde-al
ierbii
pân’ la cerul
între coarne
săltat
plini de dorul vieții
cum o fac mugind
doar cerbii
din izvorul ei
m-adap
dacă nu mă crezi
găsește
pe internet
al ei app
şi-oi vedea
cum se iubește
pielea
buzele
și șoldul
dragostea
când drișcuiește
și-oi vedea
cum ne iubim
îndrăgindu-ne
imboldul
viața când adeverim
și-oi vedea
ce n-ai crezut
de dragoste-un cer umplut
stelele-i sclipesc fiorii
cuasarii-i sunt cântăreții
galaxiile
tarafuri
prin împărăția vieții
reamestecând lumina
zâmbetului neștiut
să tresară-n anorganic
organicul gust de dor
palma timpului să-nvie
olărind trup
cu glazură
sufletului
zvelt ulcior
cărnos de vremelnicie
izvorâtă-n veşnicie
unde fost-am început
şipot dulce
absolut
prin inimi
cumva pierdut
nu-l mai ştim
dar l-am ştiut
dintr-un zar
dintr-un zar
patru triunghiuri
infinit multiplicate
ajungi sferic zar
prin cub
puncte
fețele fixate
de-un cuantic
strunjit șurub
trei clepsidre
are într-însul
zarul clasic
zarul lud
clepsidre
cu șapte brațe
și multiple alte feluri
de-a decide la-ntâmplare
se includ
clepsidrele se complică
când zarul tinde spre sferă
cele șapte
standard brațe
infinite devin
mațe
parcă toate
încurcate
de-un crezut deștept
zălud
este zarul care ține
rulment legic
în mișcare
universul
cum vrea el
să-l învârtească
până la neprevăzut
cum să-l las să-mi hotărască
când să-mbrăţişez iubita
sete de mi-e
de-un sărut
prăvălit m-arunc prin iarbă
trupul dânsei peste mine
setea să îmi potolească
roua
buzele să-nvie
numai bună
sărutate
de băut
zar în zar
zar în zar
în zar în zar
până dau
de-abecedar
să mă-nvețe
cum să fac
complicat
elementar
șir de tumbe
în zigzag
să nu prindă dorul
cheag
inimos
incendiar
zar în zar
cu în zar zar
n-am cu cine
să-l compar
cu nimeni
nu-i similar
pare sferic
globular
peste cap
când se răstoarnă
totul însă-i
în zadar
cap pătrat
cu fețe
șase
pe șleau
nimic nu ne-arată
se aruncă
se dă și roată
scoțând legi
spectacular
de e bună
de-i nedreaptă
ce poți face
te așteaptă
victimă
colateral
chiar dacă universul
chiar dacă universul
nu ar mai avea rost
fără setul
pământ lună
sau setul
foc
aer apă
adorată stăpână
chiar dacă universul
nu ar mai avea rost
fără setul
petelor negre
din soare
sau setul părinților
cu băieții
băieți
și fetele
domnișoare
chiar dacă universul
nu ar mai avea rost
fără calea lactee
sau setul spațiului
prin timp germinând
nenumăratele lui feluri
de-a făptui
cosmic
bordeie
dorul ierbii
de adierea serilor
tainic înrourate
printre firele firii ei
unduindu-se
precum în şoaptă
secretele firii-şi răsfiră
surate
va năpădi iar şi iar
plaiurile eternităţii
cu ale dragostei datini
să nu se piardă vreodată
ţinute
sub primordiala cheilor
cheie
trece vremea
trece vremea
malul surpă
unui timp prezent
mintal
prin nisipuri
își scufundă
valul
spumoasa secundă
secunda
spumosul val
adânc este-n noi
pământul
spre abisuri
vertical
s.o.s.-uri ne inundă
stele mor într-o secundă
și renasc
val
după val
valul saltă
o secundă
secunda
val după val
vine dânsa abisal
spune
la pas vin
și-o să rămân
frison rece
să-mi pătrundă
înspre tâmple
din călcâi
viaţă roasă
viaţă roasă
cerebral
sublunar
mă-ntreabă luna
cum mă-ntreba
şi-altădată
de ce nu eşti
şi tu sferic
nu-s ca tine-n cer
surată
viaţa-i
tot o galaxie
dar
dintr-altfel
material
