Șerban CHELARIU, Zaruri și Clepsidre
o clepsidră
o clepsidră
între tâmple
avem toți
și n-am știut
ne culcăm
dânsa se culcă
curge mai încet
nu doarme
ne sculăm
grăbită-i iară
deşi stă
doar în picioare
măi clepsidră
zi și noapte
sublunar fiind
sub soare
făr’ să știu
te-am răsturnat
și dacă de zile plină
nu te văd
n-ai nicio vină
așa te-a dat dumnezeu
vieții urmăream
umilul
să-i cuprind căuș
esenţa
nu în toată întregimea
măcar zvâcnetul din coadă
să-nțeleg
chiar și-ntr-o doară
labirintul
cu decorul
lumilor ce se strecoară
prin acest crezut continuu
cu actori
copii
actrițe
apărând din întuneric
de parcă eternitatea
ar fi o ascunsă scenă
spre care
la vama lumii
stă nepăsătorul cronos
stârnind visele deşarte
printre câteva de seamă
din al lui sac
el
zgârcitul
dintre sute de clepsidre
una singură
doar una
fiecăruia împarte
otrăvindu-ne copilăria
jocul ei veșnic năstrușnic
azvârlindu-ne între secunde
prin clepsidre
curgând antic
sufocați de ne-nțelesul
corului
de-acuma cuantic
dar vorbind
mă săgetează
o rază tobă de carte
dincolo de faţa lumii
dintr-un
venind
prea departe
reflectând crater cu crater
clarul mort
sferic
al lunii
să-mi imprime între tâmple
cheia gândului închis
mintea de o vrei mai clară
printre-ascunsele răspunsuri
nu arunci cum crezi
prăvalul
orbește crezând că drumul
ți-l arată întâmplarea
calea către veșnicie
n-o supune legii zarul
nu-i culegi
spre mai departe
decât sfanțul frunții rece
făr’ să bănuiești că pasul
pasul nou
de tine-alesul
pașilor de dinainte
le decapitează regii
•••
și privind
zâmbindu-i minții
văd eterna suverană
printre lungile ei gene
atentă
scrutându-i clanul
pricepeam
instaurează
alții
cu neînțelese nume
ca nimeni să nu priceapă
vorba despre ce-i
anume
regi apar
dispar
și-i uită
valul
omenirii viitoare
căutând mereu
răspunsuri
altor semne de întrebare
lumi se nasc
întregi
alese
dintre cele paralele
altele se sting
apuse
beznelor
ce printre ele
căutăm dintr-un alt petic
doar un singur fir de strofă
vrând s-aflăm cu el
croiala
întregimii
limitrofă
uitând
cumpănind alegem
vrând nevrând
o renunțare
firul
noi
îl facem petic
peticul
croiala toată
•••
astfel
ne petreceam vremea
încercând să-nvingem legea
purtată zilnic în cârcă
hoțul trecător
ștrengarul
ne-a suflat din taina vieții
numai partea trecătoare
n-a avut acces la restul
i-a lipsit
încă-i lipsește
responsabila rigoare
straturi se așterne
anei
straturi se așterne
lumea
în vânt
nimic nu dispare
antigravitația înalță
prafului
lent bucuria
pulberii redându-i
viață
dospind spaţiul
timp
în soare
vârtejuri apar
și spaime
cu totul
răscolitoare
mai ales
când dintr-acolo
invers
pe sub nori
dispuși
prinși în geana domnișoarei
nopților
noi
predispuși
singuri
doar cu îndoiala
uscată-n gâtlejuri
muți
fiecare
doar pe limba
nepriceperii
pierduți
așteptăm
să vină vorba
dragostei
de înțeleaptă
să pășim
spre bătrânețe
braț la braț
treaptă
cu treaptă
lumea părăsind în pace
legile contradictorii
plecând
când ne vine vremea
cu trilul privighetorii
deşirând cu noaptea ritmul
inimii
prin iarba-albastră
rădăcini presărând trupul
sub nori lungi
cât orizontul
țesuți aburi prin culoarea
șalului
pe-ai zilei umeri
fluturatul
la fereastră
dragul
bucuria
visul
declarând
nu se va pierde
până când dragostea
dorul
nu numai vremelnicia
şi-absolutul
s-or pricepe
să dezmierde
se îndrăgostește
„inima are rațiunile ei,
necunoscute de rațiune”
(Blaise Pascal)
se îndrăgostește
numai de ceea ce
înțelege
departe
foarte departe stă
de dragul dragostei
prin dor
felul dânsei
de a se îndrăgosti
nu are nimic de a face
cu al inimii
dânsa ascultă
numai de legile întâmplătoare
ale acestui univers întâmplător
inima
doar de ceea ce intuind
presimte din prima clipă
sau clipă de clipă
din ceea ce bănuind
intuiește spre pasul ulterior
și totuși
întâmplător
sau neîntâmplător
dânsa
nu ar fi ajuns niciodată
regină
fără ca inima să decidă
neîntâmplător
chibzuiala
aparţine reginei
sângele nu
sângele nu
sângele
prieteni
aparţine
tuturor
ce de mai
ce de mai
și ce de multe
ce de bombe
catapulte
ce de august
ce de soare
ce de pământ
la picioare
ce de dor
și ce de seară
ce de stele-n cer
pierdute
ce de vise
spintecară
inimile
pe redute
ce de mai
semințe
multe
ce paradă militară
ce de mai
ne înfășoară
argumentele
mărunte
cele-aprinse
cele stinse
văzute
sau nevăzute
cele clar
nepricepute
multele
sfinte
nesfinte
multele
neînțelese
de-nțelesul
neînțeleselor
cuvinte
iubită clepsidră
iubită clepsidră
încântătoare dualitate
masivitatea timpului
o împarți
chiar în două
sus nemișcatul
inertul
vârf invers de con
fără semințe
sâmburi sau ouă
ciudat fel de a fi
nefiind
nici floare
nici timp
nici gând
nici jivină
jos
încremenitul
de con
trunchi
spre care
fir după fir
ejaculat din nemișcare
în sine însuși
se prăvălește
firul nemişcător
spre nemişcare
de parcă
prin gibraltarul eternității
ar trece
încărcate de roade
corăbiile vremelniciei
daruri
încercând să aducă
bobocilor vieții
plesnind a fertilitate
decapitând știuta
x y
dualitate
cu geneticul x
infiltrat în ultima clipă
rigiditatea masiv agresivă
a jumătății masculine
preschimbând-o
spumoasă realitate
tardivă
subtilă
două treimi din întreg
feminină
atât de sfioasă
încât
deși-i pretutindeni
quasarii-o îmbracă
orbeşte-n lumină
iar soarele soare o îndeamnă
mai schimbă-te dragă
la față
să nu te mai creadă lumea
divină
ce-ai făcut
ce-ai făcut
de n-ai în casă
geamul spre copilărie
l-ai zidit
și tencuit
șlefuit
și zugrăvit
ca să scapi de maladie
maladie
ai crezut
când de fapt
era cadou
de-amintit copilăreşte
doar pretinzi
când spui
din sferă
poţi să faci
un
cu plod
ou
