TOAMNĂ ÎN TÂRG
Iată, fructele au fost culese,
Suflet, deprins a fi trist...
Spre grădini vineţite
Fug păsărele de iarnă.
Tarea iubire
Numai poetică a devenit.
Nu-i un motiv chiar să plângi.
Ţi-aminteşti?!
În ţară veneau visări
Din Orient.
Trecea vânzătorul
Cu panerul de cărţi.
Ţi-aminteşti?!
Ecouri scurte,
Şi târgul brumat.
Monoton,
Împuşcături de vânătoare.
GLOSSĂ
Priveşte savant
Cu inima beată
De iubire
Natura-i statică.
Amorul renaşte,
Cu focul de vară,
Cu diamante
De iarnă.
Metempsihoză,
Metamorfoză,
Şi câte încă.
La revedere,
Sau la adio.
Priveşte savant.
Dacă nu-i
Cu cine vorbi,
Se scrie.
DE ARTĂ
Cafeneaua
Cu visători damnaţi.
Trecut-au ani,
Simbolism,
Curentul decadent.
Broşuri,
Bijuterii rare.
Paradoxe
Bizarul,
Seri,
Nopţi,
Efuzii de parfume
Şi nuanţe.
Oraşul dominant.
DOINĂ
Poezia tace în zile de sfadă...
Şi mulţi se-ntreabă
Despre guvern...
Puţinul din toate
Unde s-a dus?
Când treaptă de om,
Când animal...
Către lumină,
Către-ntuneric...
Cum timpul trece
Nu e de-ajuns...
... Şi, poate,
Tot gândul
E spus...
COGITO
Mi-am realizat
Toate profeţiile
Politice.
Sunt fericit...
Frumos
Este cerul
Senin,
Sau mânios.
Un aforism
Celebru
Te face
Să trăieşti...
Nu-i mâini,
Nici azi,
Nici ieri, –
Timpul...
