CÂNTARE DALBULUI PRIBEAG
In memoriam
VALERIAN DOROGAN
Când ai
plecat, Măria Ta, de-acasă
de jalea
veştii Prutul s-a pătat,
s-au răspopit
icoanele din casă,
în sânge noaptea cinul şi-a-ncleiat.
Când ai
plecat, Măria Ta, de-acasă,
noi, calemgiii,
cum te-am întristat?
Tăcând ucazul crimelor de rasă
din Estul în coşmaruri desenat?
Când ai
plecat, Măria Ta, de-acasă,
poem cosor
în răni ţi-a rotunjit?
Vag sufletul în ţurţuri de melasă
ce prost zugrav
jelind ni l-a căznit?
Când ai
plecat, Măria Ta, de-acasă,
în draci da raiu-n lerfele pioase,
octombrie strigase luceferii la masă,
cald se cocea priveghiul veciilor spirtoase.
Întoarce-te,
Măria Ta, colind acasă!
Ieşi-vor fluturii
podghiaz la drumul mare?
Când orele ne-au
spălăcit ce-ţi pasă?
Clănţăi ne scoate veacul la mulsoare.
Când am să trec foşnind, făeşilor, Cibinul,
voi trage aur Oltul în febra altui Nistru.
Agapia, Soroca, Hobiţa şi Hotinul
vor frăgezi irmoasele dintr-un sinistru.
ŞTEFAN DINCESCU
(MAI
2018, BACĂU)
