marți, 6 februarie 2018

Codruţ DUDUMAN – „INTERIOARE CU VEDERE SPRE INFERN“



Codruţ DUDUMAN – „INTERIOARE CU VEDERE SPRE INFERN“

ÎN TRANŞEE

Căutam pământ în nori
Treaptă pentru mâine.
Ce, Doamne, mă îndeamnă
Să-mi răscolesc cele ce vor fi?

Căutam pământ în nori
Şi, Doamne, ce fântână mi s-a dat!

Plănuiam o excursie cu mine
Spre acele pajişti insolite,
Dar m-am răzgândit în ultima clipă.

Prefer tranşeele.
Mi-e arma însetată.
Mi s-a dat muniţie de rezervă.
Pierdeam cartuşe...
Soldat neinstruit.

Ştiu că zborul mi s-a dat
Pentru a învăţa mersul.

Eşti prea îndurător, Doamne,
Eşti prea răbdător!...
Până şi pământul se usucă uneori
Dacă nu-l iubeşti cu ploaia ta.

Mă simt al tău.
Şi ştiu că n-am făcut mare lucru
pentru a te merita.

Codruţ DUDUMAN




INTERIOARE CU VEDERE SPRE INFERN

Uneori mă ajunge nimicnicia gurilor spurcate,
Trenuri cu pasageri abandonate în deşert.
Şi n-am curaj să pun lacăt gropilor comune
În care unii își terfelesc scara.
E frig
Ca-ntr-un decembrie continuu.
Mi-e frig
Ca-ntr-un purgatoriu îngheţat.
Îngeri căzuţi,
cazați cu chirie în suflete.
Trupuri spânzurate de limba gândului.
E frig. Mi-e frig.
Un decembrie continuu
într-un purgatoriu înghețat.

HAINE NOI

Ştiu...
pe unii Cuvântul îi dezbracă
până la oase
şi până la cele mai prăfuite camere
ale inimii
pentru ca aceştia să-şi descopere
zeul simţirii
din fântâna milostivirii.

Pe alţii Cuvântul îi îmbracă
într-o haină cu aripi
a minţii
şi li se dă hrană proteică
din pocalul răbdării şi al nădejdii
pentru a prinde puteri
în zborul lor către ei înşişi în Domnul.
Codruţ DUDUMAN


FĂRĂ TITLU

Înger îmbătrânit
de-atâtea tinereţi furate
În câte nopţi ale sărmanelor zile
de ieri
te-ai purtat desculţ fără Dumnezeul tău?

Grave linii pe tabloul vieţii tale
au îngheţat,
s-au uscat,
s-au decojit
şi-au sângerat din nou
în prezenţa ritmului înşelător.

Sapă în tine,
în cel mai adânc pământ al epicentrului tău.
Sădeşte în nori
clipa deznădejdii,
poate aşa te va învălui iubirea Lui,
mângâietorul sufletelor...
Nu-i treaptă fără sânge,
nici fericire fără umbră...
Viaţă,
Moarte peste moarte,
Viaţă...
Suntem stăpânii
propriilor noastre fiare din noi.
Găsim mai multe răspunsuri
în tăcere.

Codruţ DUDUMAN



TITANIC VALS

Şi roțile unui autobuz înghețat
cu geamuri zgârcite
se-nvârteau cu atâta cunoștință.

La fel și răul ce ne stăpânea
își trăia cu patos clipa
parabolă a decăderii
lustruită orbește
de noi și noi generații de autiști.

Prin ce gropi ne-am pierdut răbdarea?
Pe la ce străini de suflet
ne-am vândut iubirea?

De ce ne poluăm sufletele
sub zâmbetul fals
al unor măști ale ipocriziei?

Se moare din silă
din deznădejde
și tristețe.

A căzut cortina
Spectacolul s-a încheiat...

Actorii își cer
răsplata în ceruri.

Codruţ DUDUMAN



FIŞĂ INDIVIDUALĂ

Nume și prenume: Codru (ţ) Dud Uman
Data naşterii: ziua în care dragostea
       n-a avut ce face
       şi şi-a făcut zi.

Locul naşterii: sensul griului
      care trece prin galben
      spre un violet bacovian

Studii: a) şcoala de pionerat
    în folosul inocenţilor
         b) şcoala superioară de numărat îngerii
    din clipă în clipă

Profesie: a) fierar la fabrica de încarnat visuri
   b) cioplitor cu dalta zeului
              în piatra norilor

Starea civilă: căsătorit cu arta

Copii: 1) lucrări din perioada creşterii
            în timp spre spaţiu
        2) lucrări din perioada copilăriei
            în duh

Codruţ DUDUMAN